La câteva sute de metri de pădurea în care înghețau refugiații, bielorușii aveau un centru de logistică imens în care puteau să-i adăpostească pe toți. L-au deschis abia după zece zile în care cel puțin zece oameni au murit de frig.
S-a întâmplat imediat după ce Lukașenko a vorbit la telefon cu Angela Merkel – primul contact direct cu un lider occidental după ce a fraudat alegerile de anul trecut. Propaganda bielorusă a sărbătorit convorbirea ca o victorie istorică în fața UE și a comparat momentul cu înfrângerea naziștilor din 1945.
Presa germană a publicat revendicările dictatorului: să fie recunoscut ca președinte legitim și să scape de sancțiuni. Dar UE tocmai i-a impus noi sancțiuni și a invitat-o pe lidera exilată a opoziției să vorbească în Parlamentul European. Totuși, UE a alocat €700,000 pentru asistență umanitară la graniță, iar Germania ar putea acorda azil celor aflați în situații disperate. Primarul din München a declarat că orașul lui e pregătit să primească refugiați.
E o soluție de compromis, ca să nu cedeze în fața șantajului, dar nici să nu renunțe la valorile umanitare cu care se laudă europenii.Ca să ajungă aici, UE a făcut o campanie diplomatică în Orientul Mijlociu și a obținut oprirea zborurilor spre Belarus din Irak, Liban, Emiratele Arabe Unite și Turcia.
Azi-dimineață au început zborurile în sens opus, cu sute de migranți repatriați în Bagdad.
Capitala Minsk e încă plină de refugiați, care ajung să doarmă prin pasaje și se ascund când le expiră viza “turistică”.
Lukașenko a dat înapoi abia după ce a eșuat atacul în masă pe care l-a orchestrat luni și a rămas cu mii de refugiați pe cap. Asta nu înseamnă că s-a cumințit: trupele speciale bieloruse au condus azi-noapte peste 500 de migranți în mai multe marșuri forțate prin pădure.
În timpul ăsta, bielorușii văd la televizor doar mesaje ca această proclamație difuzată azi-dimineață: “Am arătat lumii că suntem printre statele europene cu cele mai dezvoltate valori umanitare.”
Casa Jurnalistului
