O săptămână fierbinte a dus la schimburi majore de focuri la frontiera armeano-azeră.
Explozia de violență cu cel puțin 16 morți, numeroși răniți și un general azer ucis depășește obișnuitele schimburi de focuri de frontieră, mai ales că schimbul de focuri se face cu arme grele și la distanță de zona de confruntare clasică din Nagorno-Karabah și împrejurimi, acolo unde Armenia și Azerbaidjan își dispute unul dintre conflictele înghețate determinat de maxima complicație interetnică a lui Stalin, când regiunea locuită majoritari de armeni a fost mutată în Azerbaidjan și, ulterior, la desființarea URSS, a fost spațiu de confruntare între cele două state unionale ale URSS, ulterior devenite state independente.
Mai grav pare reacția publică a Turciei și interpretările pe scară largă a evoluțiilor ca semnale coerente ale Rusiei în privința confruntării bilaterale din terțe spații și a perspectiva ieșirii sensibile a Turciei din dependența energetică și de gaze de Rusia anul viitor, cu ajutorul Azerbaidjanului.
Cert este că Armenia și Azerbaidjanul sunt angajate în cel mai serios schimb de focuri din aprilie 2016, când peste 200 de militari au murit în războiul de patru zile, la rândul său cea mai puternică confruntare între părți de la încetarea focului în 1994.
Atunci Armenia a repurtat o victorie dureroasă, ocupând nu numai regiunea disputată Nagorno-Karabakh – Karabahul de munte, ci și o zonă tampon de districte azere, depopulate imediat, și izolând Nakhichevanul, care a devenit o enclavă azeră între Armenia și Iran.
mai mult la /deschide.md/
