Ieri, la un restaurant din Boston am avut un chelner roman: Costel din Galati! Povestea lui e una dulce-amara. Acum e mai dulce: are cetățenie americană, câștiga 5.000 de dolari pe luna și vine de trei ori pe an in România.
Când a venit la masa noastră, in restaurant era o hărmălaie. Ei și din cauza gălăgiei nu am înțeles nimic din ce a spus când s-a prezentat. M-am tot uitat la el după și am zis “omul asta pare a fi roman”! Așa ca atunci când a venit cu comanda l-am întrebat cum il cheamă. Și așa am descoperit ca e roman iar el s-a bucurat ca are clienți din România.
Dar Costel nu a avut o viața prea dulce. A trăit in Galați, el si încă doi frati, crescuți de o mama casnica. Singurul venit era cel al tatalui, muncitor. O copilărie si o adolescenta in care sărăcia era singura certitudine.
A plecat in SUA, obținând un permis de munca pentru trei ani, cu ajutorul unor amici care s-au ocupat de costuri si l-au ajutat cu procedurile. A lucrat in statul Massachusetts, iar când permisul a expirat, Costel nu a plecat înapoi in țara pentru a reveni la sărăcie. A rămas in SUA, unde s-a căsătorit cu o americanca pentru a primi drept de ședere. Nu a mai putut pleca din state, dar avea drept de munca.
Timp de șapte ani a muncit pe rupte și a tras de o căsnicie formala. Și după încă trei ani a primit cetățenia și a putut cauta un loc de munca mai bine plătit, unde angajatorul ii oferă și asigurare medicală, drum ce a mai durat încă doi ani.
Căci da, in SUA nu toți angajatorii îți oferă asigurare medicala, iar dacă te îmbolnăvești și ai nevoie de servicii medicale, ai sfeclit-o, pentru ca acele costuri sunt uriașe!
Acum, după 18 ani petrecuți aici, din care 15 ani de chin, câștiga 5.000 de dolari/luna, din care 2.500 ii da pe chirie. E singur, merge des la parinti la Galați și se tot gândește sa revină in România.
Pana sa obțină cetățenia, timp de 15 ani nu a venit in țara. Nu și-a văzut familia și atunci când a revenit la mama lui in vizita, parca a fost o minune devenita realitate, mai ales ca nu credea ca isi va mai vedea mama, ajunsă la o vârsta înaintată.
Ii place țara natală din ce in ce mai mult și spune ca este uimit de țara redescoperita după 15 ani, de cum arată orașele și de avansul nivelului de trai, tatal sau având acum o pensie de 4.500 de lei, singurul venit al celor doi parinti.
Și-ar dori sa revina, dar nu in Galați, unde nu crede ca are multe perspective, chiar dacă l-a ajutat cu bani pe unul dintre frați, ca sa isi deschidă acolo un restaurant. Și-ar dori un salariu lunar care sa ii asigure o chirie si un trai decent, ca in SUA. Isi aduna informații, inclusiv despre locuri de munca in speranța ca intr-o zi, cât de curând, va reveni.
Vrea sa plece pentru ca a obosit. In SUA dacă nu trage zilnic la munca, nu poate trai. Probabil ca vrea si o familie. Costel a fugit de saracia lucie din țara si cu mult curaj si-a găsit un loc in lumea asta. Spune ca urăște faptul ca atunci revine toată lumea il întreabă doar cât câștiga, nu si care sunt costurile sau sacrificiile.
Dar probabil ca va reveni, dacă România il va convinge ca merita.
Si probabil ca aici e si șansa țării noastre: in a-i convinge pe cât mai mulți romani sa revină si sa investească aici, capital si cunoștințe, sa dezvolte! Dar pentru a-i convinge ne trebuie mai mult: servicii mai bune, infrastructura dezvoltată si siguranța unui stat care sa ofere echitate si libertate! Nu doar pentru Costel, dar si pentru cei care azi se gândesc sa plece!
Mihai Razvan Moraru
