Am fost în Nagorno Karabakh. Da, în mod formal, oficial, pe linia autorităţilor de la Baku care mi-au făcut o invitaţie la o conferinţă în care m-am întâlnit cu obişnuiţii specialişti din Caucazul de Sud.
În marja conferinţei organizate de Academia Diplomatică azeră, a fost organizată şi această excursie, care a fost punctul de atracţie pentru care cei mai importanţi analişti şi formatori de opinie şi-au lăsat munca în plină pandemie pentru a călători şi a se supune tuturor testelor pentru a ajunge în zona de conflict. Dar experienţa este inedită, am mai trăit-o în Osetia de Sud, Transnistria sau Bosnia-Herzegovina, şi nu poţi fugi de ea. Merită. Iar pentru cine scrie pe conflicte sau relaţii internaţionale, ar fi o impunitate să o rateze.
Fireşte, ea trebuie echilibrată cu audierea celeilalte părţi, la Erevan. Inversarea raportului de forţe, petrolul şi gazul care au adus regiunea înapoi Azerbaidjanului Nagorno Karabakh este zonă de război încă din 1988.
…am intrat printre ruine, am văzut diferite construcţii istorice, cimitirul din Aghdam unde fuseseră înmormântate victimele masacrului de la Kojali(comparat cu epurarea etnică de la Srebrenica şi numit genocid de către azeri) acolo unde şi semnele mormintelor au dispărut, fiind refăcute cu greu. Apoi moscheea din Aghdam rămasă în picioare dar, din păcate, folosită ca punct de observare şi de reper pentru artileria armeană, şi ca staul pentru animale, inclusiv porci, de către partea armeană. …
Citeste mai mult: adev.ro/qrsmoc
Descoperă mai multe la Lumea 🌐 mapamondⓜmedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
