Dacă Rusia se încăpăţânează şi azi să propună un regim de mână forte, autoritar, al privilegiaţilor, China a ars etapele şi s-a adaptat, migrând către formula un stat – două regimuri, a preluat elemente din economia de piaţă şi a îmbrăţişat globalizarea ca instrument de dominaţie a propriului model: acord popular pentru ascultare oarbă faţă de regim contra accesului la privilegii şi poziţie socială.
Totuşi astăzi şi regimul autoritar chinez, şi concentrarea producţiei manufacturiere a lumii, şi controlul abuziv şi excesiv şi modelul dominanţiei chineze prin globalizare eşuează dramatic iar criza generată de pandemia de coronavirus accelerează acest eşec global al Chinei şi a modelului său economic şi lansează cursa pentru decuplarea şi izolarea Beijingului, ca duşman, de lumea globală şi de lanţurile de producţie.
Utopii liberale americane: democratizarea Chinei prin comerţ
Abordarea Chinei a venit relativ târziu, odată cu ieşirea sa din spaţiul statelor în curs de dezvoltare, cu creşterea avântului, încrederii şi a nivelului de ambiţie după criza globală din 2008-2009 a SUA – criza subprimes, a produselor derivate şi Europa – criza datoriilor suverane.
Ideea profund liberală a fost că, odată cu primirea Chinei în comerţul global şi OMC, există mecanisme de a monitoriza şi de a obliga la respectarea regulilor comerţului global – prin intermediul dreptului de proprietate intelectuală, a liberei competiţii corecte, a formării valorii remnibi, moneda naţională de export a Chinei, pe piaţă şi nu prin subevaluare artificială – dar mai ales prin determinarea unor schimbări fundamentale externe şi interne – atractivitatea poziţiei în comunitatea internaţională şi nevoia de respectabilitate şi imagine, respectiv creşterea clasei mijlocii şi a consumului intern, deci a emancipării păturilor largi, de elită, ale Chinei, care ar fi dus, în final, la democratizare.
Citeste mai mult: adev.ro/q99zoj
Descoperă mai multe la Lumea 🌐 mapamondⓜmedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
