Cristian Unteanu | Un document excepţional şi rarisim despre China şi ambiţiile ei geopolitice

Sunt două elemente de mare interes. În primul rând autorul, general de aviaţie (r) şi profesorul universitar Qiao Lian (foto), director al Consiliului pentru cercetări privind securitatea naţională şi membru al Asociaţiei chineze a scriitorilor, semnatarul unei cărţi celebre, „Războiul fără limite“, lucrare considerată drept esenţială pentru înţelegerea Chinei contemporane, a structurii programului său de restructurare a ambiţiilor internaţionale susţinute de o dezvoltare fără precedent a capacităţilor militare tradiţionale şi a celor neconvenţionale.

În al doilea rând, cel puţin după ştiinţa mea, este vorba despre prima prima intervenţie publică din momentul izbucnirii pandemiei a celui care este considerat drept principalul arhitect al construcţiei viziunii geostrategice a Chinei, ceea ce dă o greutate şi o semnificaţie anume acestui mesaj. Interviul a fost realizat de doi reporteri chinezi, Wei Dongsheng şi Zhuang Lei, şi a apărut în numărul din această lună al revistei Bauhinia care apare la Hong Kong şi preluat în traducere franceză pentru publicaţia Conflits.

„Nu este foarte uşor pentru ţările dezvoltate să se «decupleze» de China şi să reia fabricaţia locală. Dilema constă în faptul că dacă vrei să reiei fabricaţia, trebuie să fii pregătit mintal pentru asta sau să cunoşti aceleaşi dificultăţi şi drame precum cele ale Chinei şi să primeşti un salariu egal pentru munca prestată pentru ca, astfel, produsele şi mâna de lucru să fie la acelaşi preţ cu cele chinezeşti (altfel produsele nu vor mai fi competitive cu cele fabricate în China). Asta echivalează cu renunţarea la hegemonia monedei şi la puterea de a fixa preţurile produselor şi coborârea din vârful lanţului alimentar; sau să continui să fii acolo, astfel încât venitul lucrătorilor tăi să fie de 7 ori mai mare decât cel al chinezilor, ceea ce face ca produsul tău să fie puţin competitiv şi întreprinderile tale să fie puţin rentabile (…) Argumentul conform căruia Vietnamul, Filipinele, Bangladesh-ul, India şi alte ţări sunt susceptibile să devină substitut pentru mâna de lucru ieftină a Chinei nu are ca bază decât o echivalare a numărului populaţiei, dar gândiţi-vă dacă una dintre aceste ţări are numărul de lucrători educaţi şi pregătiţi profesional de care dispune China?”.

Citeste mai mult: adev.ro/qabdlm